miercuri, 28 decembrie 2016
joi, 16 iulie 2009
miercuri, 3 iunie 2009
Cultura la metrou
Concert Stradivarius la statia de metro Piata Victoriei
Vineri, la ora 9.00, in statia de metrou "Piata Victoriei".....
Alexandru Tomescu, singurul muzician din Romania care canta pe o vioara Stradivarius, a realizat ... un experiment inedit. Imbracat cu haine modeste, artistul a coborat in statia de metrou din Piata Victoriei si timp de o jumatate de ora a interpretat cateva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioara. Efectul muzicii de calitate asupra bucurestenilor care se aflau la o ora cu trafic de varf in statia de metrou a fost neasteptat. Zeci de oameni s-au oprit din drum, cu riscul de a intarzia la serviciu, doar pentru a asculta cateva acorduri din "recitalul" lui Tomescu si pentru a pune o bancnota in cutia asezata in fata interpretului. Muzicianul a strans de la calatori peste trei milioane de lei vechi, in cele treizeci de minute ale ineditului concert.
Experimentul in care a fost implicat violonistul roman a demonstrat ca publicul roman poate fi sensibilizat chiar si cu manifestari artistice considerate mai greu digerabile. Un demers similiar a avut loc, in urma cu doi ani, si intr-o statie de metrou din Washington. Celebrul violonist Joshua Bell a cantat 45 de minute, dar foarte putini trecatori si-au aratat generozitatea, artistul primind doar 32 de dolari.
Alexandru Tomescu, singurul muzician din Romania care canta pe o vioara Stradivarius, a realizat ... un experiment inedit. Imbracat cu haine modeste, artistul a coborat in statia de metrou din Piata Victoriei si timp de o jumatate de ora a interpretat cateva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioara. Efectul muzicii de calitate asupra bucurestenilor care se aflau la o ora cu trafic de varf in statia de metrou a fost neasteptat. Zeci de oameni s-au oprit din drum, cu riscul de a intarzia la serviciu, doar pentru a asculta cateva acorduri din "recitalul" lui Tomescu si pentru a pune o bancnota in cutia asezata in fata interpretului. Muzicianul a strans de la calatori peste trei milioane de lei vechi, in cele treizeci de minute ale ineditului concert.
Experimentul in care a fost implicat violonistul roman a demonstrat ca publicul roman poate fi sensibilizat chiar si cu manifestari artistice considerate mai greu digerabile. Un demers similiar a avut loc, in urma cu doi ani, si intr-o statie de metrou din Washington. Celebrul violonist Joshua Bell a cantat 45 de minute, dar foarte putini trecatori si-au aratat generozitatea, artistul primind doar 32 de dolari.
luni, 1 iunie 2009
Free hugs
Un simplu gest. O imbratisare.
Suntem din ce in ce mai singuri, mai mult sau mai putin rataciti, intro lume rece, mult prea ocupata cu mersul inainte ca sa mai acorde atentie unui lucru atat de banal ca o imbratisare. Ne e rusine sa ne mai aratam sentimentali. Vorba cantecului: When the going gets tough, the tough get going.
Si totusi.....
Acum 2 ani am experimentat live fenomenul "Free hugs". Eram in vacanta, in Franta, la Cannes. Aparitia unei fete, comune, putin durdulie, starnea mirari, zambete jenate. Purta o pancarta pe care scria, deloc elaborat, Free hugs. Nu se prea indemnau multi sa o imbratiseze. Francezii sunt cam pretiosi. Eu am facut-o. Sub privirile mirate ale iubitului meu, m-am ridicat de pe bordura pe care stateam, spectator, la umbra. Si m-am dus glont sa-mi iau si sa dau o imbratisare. M-a inveselit teribil momentul. Instantaneu. Atat de tare incat, daca ar fi avut o pancarta in plus, m-as fi transformat si eu intro promotoare a "free hug".
In Romania lui 2009, saraca, incrancenata si crizata, mi-as dori sa vad o asemenea campanie.
Sunt convinsa ca ne-ar face bine, asa cum la fel de convinsa sunt de faptul ca avem nevoie, DE URGENTA, sa fim mai buni.
Suntem din ce in ce mai singuri, mai mult sau mai putin rataciti, intro lume rece, mult prea ocupata cu mersul inainte ca sa mai acorde atentie unui lucru atat de banal ca o imbratisare. Ne e rusine sa ne mai aratam sentimentali. Vorba cantecului: When the going gets tough, the tough get going.
Si totusi.....
Acum 2 ani am experimentat live fenomenul "Free hugs". Eram in vacanta, in Franta, la Cannes. Aparitia unei fete, comune, putin durdulie, starnea mirari, zambete jenate. Purta o pancarta pe care scria, deloc elaborat, Free hugs. Nu se prea indemnau multi sa o imbratiseze. Francezii sunt cam pretiosi. Eu am facut-o. Sub privirile mirate ale iubitului meu, m-am ridicat de pe bordura pe care stateam, spectator, la umbra. Si m-am dus glont sa-mi iau si sa dau o imbratisare. M-a inveselit teribil momentul. Instantaneu. Atat de tare incat, daca ar fi avut o pancarta in plus, m-as fi transformat si eu intro promotoare a "free hug".
In Romania lui 2009, saraca, incrancenata si crizata, mi-as dori sa vad o asemenea campanie.
Sunt convinsa ca ne-ar face bine, asa cum la fel de convinsa sunt de faptul ca avem nevoie, DE URGENTA, sa fim mai buni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
